Ascultă! Fir-ar şi paşii grei pe lemnele bătrâne,
Sau vântul înteţit prin fire coapte de secară
Ce te izbeşte-n valuri, dar mai apoi rămâne
Tăcere-ncarcerată în linişte monumentală.
Te poţi opri, dar nu te poţi întoarce – e negreşit
C-o să dispară orice-ai putea vreodată să regreţi,
Doar a plecat deja la drum cu-n şuierat tocit
O noapte trasă din tolba arămie de săgeţi.
Spirals dwindle in the skies
When the sun beings to rise
On the horizon;
A world anew, a world of lies
The morning shines on.
Deceit and ignorance surmise
A breath inhaling,
And beyond constant ruse and guise
Is but the future, as it tries
To keep itself from failing.
You and I – so different
Yet the hardest to assert
Is but our difference,
Like pieces of two broken puzzles
Thrown upon the earth.
Listen! Does one’s silence
Match the other’s words?
Are we half of the same man,
A quarter, or two thirds?
Guesswork, may it be, at its best.
Do you fill my hollows,
And do I bridge your gaps?
We will answer these in time
With definitely maybe,
Or certainly perhaps.
Think of an equation
That loses what it gains,
It knows of no solutions, no everlasting truth,
Like tigers lost in shadows
That briefly touch their manes.
But do not cast away uniqueness
For it gives you a throne;
Though it is an empty castle it is build upon,
I have always begged to differ that in this unknown
Must all strangers find a place to cherish as their own.
Pe fundal rămâi, nefast
Oriunde pătrunzi.
Freamăt lânced de contrast,
De cine te-ascunzi?
Macini umbre şi lumini
Spre un joc tăcut
Ce-şi păstrează-n rădăcini
Haos renăscut.
Când apari şi când dispari,
Ca un fundament,
În spirale de fractali
Veşnic recurent.
Cerne-ţi ariile subtile
În paşii tuturor,
Căci în curând vei fi, copile,
Al tăcerilor.
Copil de haos,
Care doarme între nori cenuşi de furtună
Şi fulgere violet,
A ta e schimbarea,
Schimbarea eternă,
Şi toţi ce sunt prinşi în siajul ei
De la începuturile vremii,
Din clipa în care, din nimic,
A început chiar şi timpul să curgă,
Speriat de forţa naşterii tale.
Copil de haos,
Cine te-ar trăda vreodată pe siguranţă?
Ce e destinul în ochii tăi
Decât o glumă bună a spiritelor temătoare.
Nestatornic să fiu, în imaginea ta,
Pribeag dar veşnic împământat,
Ca o particulă nehotărâtă
Ce rătăceşte printr-un univers de posibilităţi.
Copil de haos,
Indescifrabil şi fascinant,
Dincolo de teorii şi limite,
Cine n-ar da liniştea deplină,
Şi pacea nesfârşită
Pe libertatea ta,
Pe infinitul tău entropic?
Paşii stinşi, pierdută cale,
Pe drumul din cenuşi arar,
Atins e tot şi tot dispare
În chipuri clare de neclar.
Cuvinte vin, cuvinte pleacă,
Tăceri în moarte nerostită,
Secunde curg, secunde seacă,
Născute toate în risipă.
