Docendo discitur
Şi-am să mă-nvăţ să nu mai mulţumesc
Celor care văd că-n repetate rânduri mă nedreptăţesc,
Şi-am să mă-nvăţ să nu mai am răbdare
Cu cei care sunt prea mândri pentru a cere iertare.
Şi-am să mă-nvăţ să nu-mi mai fac amintiri
Cu cei care-i judecă pe alţii numai din priviri,
Şi-am să mă-nvăţ s-arunc toate speranţele la gunoi
Când vine vorba de cei care rănesc, dar nu se uită înapoi.
Şi-am să mă-nvăţ să nu mai fiu deschis
Cu cei care-şi imprimă propriul sens în cuvintele care le-am zis,
Şi-am să mă-nvăţ să nu mai irosesc momente inedite
Pe oameni pentru care „ceea ce zic” şi „ceea ce fac” sunt lucruri diferite.
Şi-am să mă-nvăţ să nu mai fiu amabil
Cu cei care cred că adevărul e de partea lor, indubitabil,
Şi-am să mă-nvăţ să nu cunosc iubire
Pentru oameni care răspândesc în jurul lor numai nefericire.
