Infinite căi
Ca o rază de lumină ţi-aş putea pătrunde în priviri,
Regăsindu-mă captiv într-un iris veşnic schimbător…
Ca un zgomot m-aş putea strecura prin părul tău,
Asemenea unui sărut trimis pe o adiere către urechile tale.
Ca un strop de apă m-aş putea scurge pe trupul care-l iubesc,
Un ocean viu de mătase, îmbrăţişându-te în fel şi chip…
Ca o miresmă aş putea pluti prin aer către obrajii tăi,
Îmbujorându-i şi stârnindu-ţi un zâmbet perpetuu.
Ca toate lucrurile mărunte aş putea să-ţi ating profunzimea,
Ca o a opta minune a lumii aş ajunge să te cunosc, căci
Ca om nu pot străbate dincolo de zidurile tale,
Ca bărbat, se pare, nu-ţi pot stârni nici cele mai mici pasiuni…
