Pax vobiscum?
Copil de haos,
Care doarme între nori cenuşi de furtună
Şi fulgere violet,
A ta e schimbarea,
Schimbarea eternă,
Şi toţi ce sunt prinşi în siajul ei
De la începuturile vremii,
Din clipa în care, din nimic,
A început chiar şi timpul să curgă,
Speriat de forţa naşterii tale.
Copil de haos,
Cine te-ar trăda vreodată pe siguranţă?
Ce e destinul în ochii tăi
Decât o glumă bună a spiritelor temătoare.
Nestatornic să fiu, în imaginea ta,
Pribeag dar veşnic împământat,
Ca o particulă nehotărâtă
Ce rătăceşte printr-un univers de posibilităţi.
Copil de haos,
Indescifrabil şi fascinant,
Dincolo de teorii şi limite,
Cine n-ar da liniştea deplină,
Şi pacea nesfârşită
Pe libertatea ta,
Pe infinitul tău entropic?
“…un univers de posibilitati” care e asemenea unui copac ce ti se strecoara in suflet cu ramurile lui crescute pana peste cer. Intr-acolo, se lovesc de nori si de vanturi, se despica si-ncep sa-nfloreasca. Nu te-ntrista ca ramurile lui sunt prea inalte, prea departe, bucura-te de florile ce-ti ating fruntea in caderea lor!
Cristina a spus asta la 18/02/2011 la 8:52 PM |
Si eu as fi vazut universul de posiblitati in forma unui arbore cu infinite ramuri, dar fara frunze si fara flori din pacate. Orice fel de terminatie l-ar limita intr-un mod ireparabil. Florile pot fi doar mirajul a ce nu va fi atins niciodata, dar e acolo, la un pas peste orizontul evenimentelor. Iti multumesc pentru citire si pentru urari.
Winter Snowfall a spus asta la 21/02/2011 la 2:34 PM |
M-a captivat copilul de haos… ♥
Cenușă de Lumină a spus asta la 18/02/2011 la 6:47 PM |
Sunt sigur ca se simte destul de ofensat de regulile si limitarile formei lirice in care am incercat sa il surprind (:. Multumesc pentru citire.
Winter Snowfall a spus asta la 21/02/2011 la 2:27 PM |