Zgomot
Pe fundal rămâi, nefast
Oriunde pătrunzi.
Freamăt lânced de contrast,
De cine te-ascunzi?
Macini umbre şi lumini
Spre un joc tăcut
Ce-şi păstrează-n rădăcini
Haos renăscut.
Când apari şi când dispari,
Ca un fundament,
În spirale de fractali
Veşnic recurent.
Cerne-ţi ariile subtile
În paşii tuturor,
Căci în curând vei fi, copile,
Al tăcerilor.
Mi-au venit in minte tot felul de imagini. Cred ca e prima data cand in spatele cuvintelor pot sa vad imagini. Mi-a placut foarte mult!
Diana a spus asta la 25/05/2011 la 9:30 PM |
Zgomotul e prezent in orice “vibratie”, nu doar in sunet :). Iti tine companie in cele mai adanci viduri… chiar si inconjurat(a) de bezna, daca stai cu ochii inchisi, el va ramane pe fundal, amintindu-ti ca nu exista locuri complet izolate, locuri in care el nu poate patrunde. Ma bucur ca ti-a placut :).
Winter Snowfall a spus asta la 26/05/2011 la 11:13 AM |
“Cai in curand vei fi, copile,/Al tacerilor” – mirific, superb.. nu exista cuvinte ce pot epxprima sentimentele provocate de ceea ce tu scrii..
Cenușă de Lumină a spus asta la 12/05/2011 la 8:16 PM |
Sentimentele sunt suficiente atata timp cat exista, chiar daca nu pot fi exprimate usor :). Ma bucur ca ti-a placut.
Winter Snowfall a spus asta la 13/05/2011 la 12:40 PM |