Bitter flowers

•25/05/2018 • Leave a Comment

(29 septembrie 2005)

Who hath ‘pon my flowers bled?
Who hath unleashed the dogs of war?
Why are my lilies flecked with red
And painted by the stain of gore?

Just who hath fed my flowers blood?
What pumping veins of virgin youths
Hath spilled their sorrow in the mud
Wherein my roses cast their roots?

What wicked soul hath done its part
To slash away and let me bleed?
Who could dismiss a broken heart
And twist upon a vile deed?

Advertisements

Dânsele

•25/05/2018 • Leave a Comment

(2 octombrie 2008)

Sunt clipe care-ţi lasă aroma foarte clară
A veşnicei constante de mici meschinării…
Şi totuşi varietatea e-o trudă necesară,
Dar ce finalitate te-aştepţi să-i poţi găsi?

Nu vei afla nimica în ochii lor de ceară!
Pictate fără jenă, pe-un fond atât de gri,
Faţadele se joacă, uitând să mai dispară
Din calea celor care voiesc a desluşi.

Nomad soul

•18/05/2018 • Leave a Comment

(22 august 2005)

Tunes of winds again are here
Whispering gently in my ear:
“Why do you not heed our call?”
I do not have wings… I’d fall.

Chilly waters touch my feet
And the sea begins to speak:
“Why not dive for Neptune’s crown?”
I am human… I would drown.

Golden flames of burning hay
Blaze the night and dare to say:
“Why not dance with us and turn?”
I am made of flesh… I’d burn.

There’s no path to call my own,
There’s no place to call “a home”,
For I am just a nomad soul
That has to wander, all alone.

În nemurire

•18/05/2018 • Leave a Comment

(29 ianuarie 2006)

Mă uit cum arde-o lumânare,
Iar flacăra-i dansând îmi spune
Poveşti cu fiinţe lacunare
Ce-au rătăcit prin ‘astă lume.

Ce au lăsat ei oare-n spate?
Un cântec, vers sau o idee,
Cu toate fost-au spulberate
De vânt în veşnica scânteie.

Aşa ne arde-al vremii foc,
Pe toţi ne face scrum uitat.
Nici tu, nici eu n-avem un loc
În nemurire rezervat.

This hour so late

•11/05/2018 • Leave a Comment

(23 aprilie 2006)

Your tears shall flow never-ending,
Upon this hour so late,
Of weeping and sorrow tormenting,
Enticed by the fortunes of fate.

Your heart shall be scorched into powder
Your feelings dispersed into dust,
As voices of madness grow louder,
Escaping from memories past.

Your mind shall be swallowed by visions,
Upon this hour so late,
Of terror and deadly collisions
‘Tween forces in endless debate.

Inexistent

•11/05/2018 • Leave a Comment

(27 martie 2006)

În clipele ce n-au cuvinte,
Privirile-n văzduh se joacă
Şi cerne plumbul promoroacă
Pe-al negurii etern părinte.

Aş vrea să ţip că te iubesc
În lumea asta veşnic mută,
Când cerul obosit sărută
Obrajii tăi ce se-odihnesc

Dar orice-aş zice n-ar conta,
E totul de-altfel fără sens,
Ce simt, oricât de-ar fi intens,
În ochii tăi n-aş exista.

Ode to digital perpetuum

•04/05/2018 • Leave a Comment

(25 decembrie 2005)

The lines of digits never cease
To run about in graphs of junction,
They oscillate and then decrease
Below the limits of their function.

They flow in asymptotic ways
Beyond the points of almost-near
In curves of space that sync in phase,
But never truly do adhere.

And all but ever-growing slow
Their path will echo in infinity,
For numbers do not share or know
The taste of man’s mortality.