Ars materia

•06/10/2018 • Leave a Comment

(02 ianuarie 2006)

No goblin, dwarf or elf can fathom
That knowledge, of an ancient trade,
That tiny spirits of the atom
Endow upon a moment’s jade.

They polish crystals up like pixies,
And hum the old arcana louder,
To make the globes of witches gipsy
And mighty suns of sprinkle-powder.

Advertisements

Pe aripile unui gând

•06/10/2018 • Leave a Comment

(08 ianuarie 2006)

Aş vrea să simt a ta prezenţă
În mintea mea cea izolată
Ca pe-o subită transcendenţă
Ce-n braţe mi te-aduce-ndată.

Aş vrea să mergem împreună
Pe drumuri lungi, imaginare,
Ţinându-ne mereu de mână,
Temându-ne de separare.

Aş vrea să poţi să mă iubeşti,
Tu, dulce fată, şi-am trăi
Un vis ce numa-n dulci poveşti
Mai poate-n felul ăsta-a fi.

Prima oară

•17/09/2018 • Leave a Comment

(24 septembrie 2006)

Aş vrea să ţip, să urlu poate,
Cu tot ce am, atât de tare,
Să-nfrâng acuta depărtare
Ce-n lacrimi mă străbate.

S-aducă glasul meu pierdut
Pe-o vrajă de-adiere clară
Magia, cea de prima oară,
De-atunci când te-am văzut.

No can do, miss…

•17/09/2018 • Leave a Comment

(13 martie 2005)

I cannot hope to live forever,
I cannot risk a bold endeavor,
I cannot know what is to learn,
I cannot smell the incense burn.

I cannot taste the morning dew,
I cannot question what I knew,
I cannot stop the wheel of time,
I cannot lose what isn’t mine.

I cannot bury what I feel,
I cannot fake what isn’t real,
I cannot kill what’s flesh and bone,
I cannot pass through solid stone.

I cannot talk to pagan gods,
I cannot play against the odds,
I cannot tear the worlds apart,
I cannot mend a broken heart…

Păşind tardiv

•26/08/2018 • Leave a Comment

(08 octombrie 2006)

Ai fost şi eşti – de-acum vei fi
Un dulce vis sub un coşmar
Ce-mi suflă noaptea nebunii
Cu irizaţii de amar.

E prea târziu – mult prea târziu,
În noapte şuieră-un strigoi,
Că n-am putut nicicând să fiu
Iubire pentru amândoi.

Cu ce-am rămas? Cu ce-am rămas?
Puţin mai mult? Mult mai puţin
Răgaz din veacul unui ceas –
Puţin mai am şi mă termin.

Iubesc, iubesc – iubesc în van
Doi ochi ce doar în vis îi văd,
Şi trece-un an şi înc-un an,
Păşind tardiv înspre prăpăd.

Festival of desperation

•26/08/2018 • Leave a Comment

(21 august 2005)

Shooting out, an eerie flare,
Blooming flowers made of fear,
Leaves the numbness of my ear
Rather vaguely unaware.

Knowing not a gentle touch
One can not possibly bear
Loneliness and stark despair –
It is humanly too much.

Alone

•13/08/2018 • Leave a Comment

(03 ianuarie 2008)

My world, thou art so bleak and stark.
Do hold together, fragile heart!
You know, as I do, that I am
A lost and lonely half-a-man.

I do beseech you: cast aside
The notion of synthetic pride.
Reach out to me! The line that stands
Between us two has high demands.

Can you not see that I am thine?
I beg of thee a meager sign:
Thou lovest me? Do bless me sweet
And let out hearts each other meet.

Behold a rose that blushes red!
Just for my eyes – let it be said –
You do outshine the brightest star
No matter where you truly are.

I am in love… and yet a fool.
It seems to be a constant rule
That what I feel yields no reprise
In hearts of others. Here, alone, it dies.