Proteus

(12 august 2005)

Când timpul nu curgea încă,
Când soarele nu răsărise,
Când nu era apă, ori stâncă,
Iar stelele erau doar vise

Atunci Proteus doar era,
Veghind în crângul lumii mute,
El singur stătea și jelea
Lucruri în moarte nenăscute.

Şi-atunci el sorii a creat
Şi-a spus: „Aceştia-s ochii mei,
Iar de vreți jude adevărat
Uitați-vă pe cer la ei.”

Şi-apoi din ochii lui a plâns
Şi-a spus: „Vedeți fluvii sărate,
Prin stâncă și pământ le-am strâns
Ca voi s-aveţi ape curate.”

Bucăți din trup şi-a răspândit
Pe bolta cerului de seară
Şi-a spus: „Acuma-i timpul de-am murit,
Ca altă viață să apară.

Mormântul meu, pântecul firii,
Sortirea fie cu noroc,
Urmează zorii omenirii,
De viață aprigă și foc.”

~ by Winter Snowfall on 03/04/2021.